Poinsettia (Steaua Crăciunului): cum o îngrijim pentru a ne bucura de ea tot anul?

Poinsettia sau Steaua Crăciunului este o plantă originară din Mexic, unde crește liber, în mod natural. Ea a fost inițial utilizată de către azteci în medicina tradiționala ca antipiretic, dar și pentru obținerea pigmentului roșu pentru vopsirea țesăturilor, iar începând cu secolul al 16-lea, a început să fie asociată cu sărbătorirea Crăciunului în cadrul ceremoniilor religioase. Planta a fost introdusă în Statele Unite în jurul anului 1820, de către primul ministru delegat în Mexic al Statelor Unite, Joel Roberts Poinsett (care i-a împrumutat şi numele) şi s-a răspândit ulterior în întreaga lume ca plantă cultivată în seră.

Deși inițial s-a crezut ca este toxică pentru oameni și animale, studiile efectuate ulterior nu au reuşit să demonstreze toxicitatea. În anumite cazuri, consumul accidental al plantei de către oameni sau contactul cu aceasta poate produce greață, vomă sau chiar diaree, iar local poate rezulta o iritație cutanată la persoanele mai sensibile. In mod similar, contactul animalelor de companie cu planta necesită rar tratament. Dacă este ingerata, poate apărea salivație moderată, vomă sau rar, diaree. La contactul cu pielea sau ochii animalului se pot produce iritații locale.

Foarte populară în timpul sezonului rece, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă, Poinsettia a devenit în timp un simbol al Crăciunului pentru multe popoare, fiind greșit considerat ca florile sunt partea decorativă. Poinsettia este însă un arbust, ce crește sub forma de tufă și poate avea dimensiuni cuprinse între 0.6 m și 4 m. Partea sa decorativă este formată, de fapt, de frunzele terminale, numite bractee, așezate sub formă de stea și colorate în general în roșu (dar exista și variații roz, galben sau alb), care încep să își modifice culoarea în perioada apariției florilor (noiembrie – ianuarie) corelată, în mediul natural, cu modificarea temperaturii mediului înconjurător și a duratei zilei. Poinsettia are însă și flori, dar florile acesteia sunt discrete, mici și galbene, situate la baza bracteelor. În condițiile cultivării în seră sau ca hobby, colorația particulară a Poinsettiei se poate influența printr-un tratament special de lumină (14 ore de întuneric cu 10 ore de lumină) și temperatura (18 – 20oC), aplicat plantei pe o perioada de circa două luni.

Din păcate pentru aceasta frumoasă plantă, care ne bucura sărbătorile de iarnă, marea majoritate a plantelor este pur și simplu aruncată după trecerea acestora, întrucât perioada coincide cu intrarea plantei într-o perioadă de repaus după înflorire, pierzându-și astfel efectul decorativ. Poinsettia este însă o planta perenă. Astfel, cu o îngrijire corectă, se poate păstra o perioadă îndelungată de timp. Venim în ajutorul dumneavoastră și al acestor minunate plante cu un mic ghid de îngrijire, pentru a vă bucura de aceasta plantă tot anul și cât mai mulți ani.

La aducerea acasă, având în vedere că planta se comercializează în sezonul rece, trebuie avut grijă ca pe parcursul transportului să nu fie expusă unor diferențe mari de temperatură (prin scoaterea de la căldură, în frig și apoi introducerea iar bruscă la căldură), întrucât aceste variații bruște pot produce un șoc termic și căderea frunzelor. De asemenea, planta trebuie așezată într-un loc luminos, dar ferit de curenți de aer. Curenții de aer pot determina și ei căderea frunzelor.

Pământul folosit pentru Poinsettia trebuie sa fie poros, în general un amestec de turbă și nisip, cu un pH ușor acid 6-6.5. Fiind o plantă de seră caldă, preferă o temperatură de 18-20oC în aer și 18oC în sol. Temperaturile mai mari de 25oC nu îi sunt favorabile, fiind la fel de riscante ca cele sub 13oC în timpul dezvoltării plantei. Doar în perioada de repaus, temperaturile pot scădea până la 10-12oC. În timpul sezonului rece, lumina trebuie să fie una intensă, pe când în timpul verii aceasta se va asigura printr-o umbrire parțială, mai ales în zilele cu insolație puternică. În felul acesta, se vor evita pierderile mari de apă prin transpirație. O corelație favorabilă dintre lumină și temperatură va duce la obținerea de plante foarte frumoase din punct de vedere decorativ, pe lângă oferirea unei rezistențe optime. În afara luminii și temperaturii, planta este considerată o mare consumatoare de apă, ofilindu-se în cazul lipsei prelungite de apă. Nici excesul de umezeală nu îi priește, deoarece îi determină căderea frunzelor. Udarea se va face astfel prin controlarea pământului din ghiveci, iar dacă acesta este uscat, planta va primi o cantitate moderată de apă. Până în luna septembrie, apa se administrează din abundență, chiar și prin pulverizare. Un ultim aspect foarte important este faptul că Poinsettia este sensibilă la curenții de aer și la diferențele mari de temperatură de la o zi la alta, manifestată prin pierderea frunzelor.

În timpul fazelor de creștere și înflorire, este necesară fertilizarea. Astfel, un raport NPK optim stabilit de specialiști ar fi: 18-6-12 la plantele tinere, 10-10-10 la mijlocul perioadei de creștere și 6-12-18 la sfârșitul culturii.

Îngrășămintele se aplică în apa de udare, iar concentrația optimă a soluției pentru fertigare este de maxim 0,2 %.

Planta poate fi afectată de boli fungice și de dăunători. Dintre bolile fungice, cea mai frecventă este putregaiul cenușiu, care se manifestă prin ofilirea frunzelor. Prevenția se realizează printr-o udare corectă, iar tratamentul prin utilizarea fungicidelor eficiente împotriva Botrydis cinerea. Dintre dăunători, cei mai întâlniți sunt păduchele lânos și musculița albă de seră, ce pot fi combătuți prin aplicarea de insecticide eficiente împotriva acestora.

Pentru a vă veni în întâmpinare, mai jos includem un calendar ce sperăm să vă fie de folos în îngrijirea acestei minunate plante, pentru a vă bucura de farmecul ei o perioadă îndelungată.

Să ne revedem cu bine la următorul Crăciun 🙂 !

Ianuarie – Martie	Cantitatea de apă va fi una moderată. În general începând cu luna martie, culorile încep să pălească, planta devine în totalitate verde și frunzele încep să cadă. Se continuă însă udarea de fiecare dată când considerăm că solul este uscat.
Aprilie	Se va scădea gradual cantitatea de apă, spre sfârșitul lunii se va muta planta într-o zonă unde perioada de întuneric va fi de minim 12 ore, iar temperatura de aproximativ 16oC.
Mai	La mijlocul acestei luni, se face transplantarea. Mai întâi se vor tăia vârfurile, astfel că înălțimea maximă a plantei să fie de maxim 10 cm. După introducerea într-un ghiveci nou, acesta se amplasează într-o zonă cu multă lumină și se va uda din abundență. În această perioadă temperatura la care planta trebuie menținută este de 18-24oC. În același timp, vom aplica îngrășământ la fiecare 2 săptămâni. Pe parcursul verii plantele se transplantează de 1-2 ori în ghivece mai mari, protejându-se de insolație puternică prin umbrire.
Iunie	Se va scoate ghiveciul afară, amplasându-se într-o zonă umbrită. Se continuă udarea constantă și aplicarea de îngrășământ.
Iulie	Planta va începe să se dezvolte, astfel că se aplică o rupere a vârfurilor, de aproximativ 2-2,5 cm, cu mâna. În felul acesta, este stimulată creșterea noilor tulpini, în același timp planta rămânând la o înălțime medie, considerată convenabilă.
August	Se continuă ruperea cu mâna a vârfurilor. Pe fiecare braț se vor păstra 3-4 frunze. La mijlocul acestei luni, planta este reintrodusă înăuntru. Se poziționează la fereastră, în lumina soarelui, continuându-se udarea și aplicarea de îngrășământ la fiecare 2 săptămâni.
Septembrie	Udarea și aplicarea de îngrășământ continuă ca înainte, asigurându-ne că temperatura nu scade sub 18oC.
Octombrie	Pe parcursul zilei se aplică același tratament ca cel de dinainte. Pentru a înflori din nou, în perioada sărbătorilor de iarnă, pe lângă buna îngrijire a plantei pe parcursul anului, este esențială alternanța lumina – întuneric din ultimele 2 luni dinaintea lunii decembrie. Începând din octombrie, planta trebuie menținută în întuneric total între ora 17:00 și 8:00. Astfel, între orele 17:00 și 08:00 se acoperă cu o pungă de hârtie maron, cu o cutie de carton sau cu orice altceva care să nu permită deloc accesul razelor de lumina, însă fără ca frunzele să îi fie atinse. Scăderea temperaturii spre 16oC favorizează colorarea mai intensă a bracteilor.
Noiembrie	Se aplică în continuare același program până în ultima săptămână din noiembrie, moment în care vor începe să fie vizibili mugurii florali. În ultima săptămână, încetează amplasarea la întuneric pe perioada nopții, planta rămânând la fereastră. Se continuă udarea și fertilizarea în tot acest timp, conform programului anterior.
Decembrie	Începând din a treia săptămână, se încetează aplicarea de îngrășământ, udarea realizându-se cu o cantitate moderată de apă.