
Obținerea de producții ridicate în timpul sezonului de cules se bazează pe faptul că o familie de albine este puternică la debutul primăverii, iar pregătirea ei începe din toamna precedentă. Pentru a valorifica culesul timpuriu de salcâm, o familie va avea nevoie de 3-4 kg albine lucrătoare, acest lucru fiind posibil doar dacă la sfârșitul toamnei, familia va avea o populație de 1,5-2 kg albine.
Puterea familiei de albine se poate aprecia, la controlul de toamnă, prin numărul de faguri acoperiți de albine, o familie fiind puternică dacă are cel puțin 8-9 faguri (rame) bine acoperiți, de putere medie cu 6-7 faguri (rame) și slabă dacă sunt mai puțin de 6 faguri (rame) acoperiți complet.
Există diferite măsuri ce pot fi luate pentru obținerea unei familii puternice la intrarea în iarnă. Pentru început, se poate proceda la o restrângere a cuibului, mai precis prin scoaterea fagurilor necorespunzători sau a celor care pot fi considerați a se afla în plus.
O altă măsură foarte importantă este înlocuirea mătcilor vârstnice (peste 2 ani) sau necorespunzătoare (cu defecte sau slab productive). Perioada cea mai potrivită pentru realizarea acestei operațiuni este considerată a fi sfârșitul lui septembrie, sau chiar începutul lunii octombrie. Practic, prin îndepărtarea mătcii bătrâne sau necorespunzătoare, familia astfel devenită orfană, se va uni cu un nucleu cu matcă de calitate (sau tânără).
După aplicarea acestor măsuri, se recomandă asigurarea spațiului necesar pentru ca noua matcă să depună ouă. În acest sens, se va introduce în mijlocul cuibului un fagure de culoare închisă (nu fagure nou, deoarece va dura mai mult timp până ce matca va începe ouatul).
Pentru asigurarea proviziilor de hrană pentru iernat, unii apicultori decid valorificarea culesurilor târzii de întreținere, prelungind astfel perioada de ouat a mătcii. Cu această ocazie, sunt valorificate plante precum cele din miriști, flora spontană erbacee, chiar și cea din pășunile și fânețele luncilor.
Desigur, în lipsa culesurilor de întreținere, începând din luna august, este considerată necesară executarea hrănirilor de stimulare. După descăpăcirea fagurilor, se administrează sirop de zahăr, în proporție de 1:1, fie în rație de 0,2-0,3 litri la 2-3 zile sau 800-1000 ml săptămânal, această doză fiind considerată suficientă pentru sporirea cantității de puiet cu 19.5 %. Pe lângă hrana glucidică, cea proteică va fi asigurată prin culesul natural de polen sau adăugarea în sirop a polenului din primăvară în proporție de 5-15 %.
Siropul de zahăr se prepară astfel: într-un vas smălțuit se pune pe foc apa la care în timpul fierberii se adaugă treptat zahărul (1:1). Se va amesteca în permanență cu o lingură de lemn până când toată cantitatea de zahăr s-a dizolvat. Se va avea grijă, de asemenea, ca siropul să nu dea în clocot, deoarece zahărul va carameliza și sub această formă poate fi dăunător pentru albine. În locul apei, se pot prepara ceaiuri din plante medicinale (dintr-o singură plantă: sunătoare, mușețel, izmă, urzică, cimbrișor, etc.). Pentru a preveni furtul, hrana astfel preparată se va administra doar seara, după încetarea zborului, fie în hrănitoare, fie direct în faguri. Turnarea siropului în faguri se va face cu câteva ore înainte de introducerea acestora în stup. Astfel, se aleg fagurii goi, care se așează orizontal (pe o suprafață plană), iar siropul (cu o temperatură de 35-36 grade C) va fi turnat de la o distanță de 20 cm, pentru a cădea cu presiune și a umple complet celulele. La finalizarea unei părți, rama se va întoarce și se va proceda la aceeași operațiune, pe partea opusă. La întoarcere, siropul nu va curge! Poate vă întrebați de ce această operațiune are loc cu câteva ore înainte de introducerea ramelor în stup. Se consideră necesar ca după umplerea fagurilor cu sirop, pe ambele părți, rama să fie poziționată vertical, pentru a ne asigura că surplusul de sirop se va scurge. Va trebui să stea în această poziție cel puțin o oră, deasupra unei tăvi.
Un alt pas foarte important pentru stimularea creșterii puietului este asigurarea unor niveluri optime de umiditate și temperatură. În acest sens, se va începe printr-o reducere progresivă a cuibului, alegându-se fagurii bine acoperiți de albine, cu atenție deosebită pentru fagurii în care s-au crescut larve, astfel formându-se un nou cuib. Ulterior, se va împacheta atât superior cât și lateral cuibul, pentru o cât mai bună izolare termică. Se recomandă ca familiile foarte slabe și nucleele cu mătci de rezervă, care ocupă 3-4 faguri, să ierneze în același stup, după o compartimentare etanșă, cu urdiniș pentru fiecare familie în parte.
Stabilirea numărului optim de rame se va face după terminarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie. Se formează astfel ”ghemul de iernare”. Acesta are aspect de sferă, o formă considerată de specialiști ca ocupând un minim de spațiu, la volum maxim. Selectarea ramelor, ținând cont de viitoarea formare a ”ghemului de iernare”, se va realiza prin verificarea acestora cu atenție. În situații normale, central se vor amplasa faguri cu aproximativ 1,5 kg miere, iar progresiv, spre margini, fagurii cu cantități mai mari. Astfel, se asigură atât necesarul de hrană, cât și spațiul necesar formării ”ghemului”.
După organizarea cuiburilor, se procedează la împachetarea acestora. Deoarece în prima parte a iernii, în ghem nu există puiet, temperatura va fi de 20-25 grade C. La apariția puietului, temperatura va crește la 34-36 grade C. Pentru a ajuta albinele să mențină această temperatură, după restrângerea cuibului, se va așeza după diafragma reducătoare o saltea confecționată din materiale naturale: paie, talaș, cârpe sau polistiren expandat. Deasupra podișorului, se va amplasa de asemenea o salteluță mai groasă.
Pentru eliminarea vaporilor de apă, apicultorii trebuie să asigure și aerisirea stupilor în timpul sezonului rece. Astfel, se pot crea orificii de ventilație în podișor. De asemenea, altă modalitate este aceea de a așeza distanțat ultima scândură de podișor pentru realizarea unei deschideri de până la 2 cm. De asemenea, pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupilor, aceștia se poziționează în poziție ușor înclinată spre urdiniș.
Nu în ultimul rând, înainte de iernare, să nu uităm de protecția stupilor împotriva curenților de aer și dăunătorilor. Pentru contracararea efectelor curenților de aer, stupii pot fi amplasați la adăpostul unor clădiri, sau se pot confecționa garduri din diferite materiale disponibile local, precum tulpini de floarea-soarelui sau de porumb, precum și cele de stuf. Totodată, împotriva dăunătorilor, vom instala la urdiniș gratii speciale.
Să avem spor la lucru, precum albinuțele! 😊
_______________
Mărghitaș Liviu (2005) Albinele și produsele lor, Editura Ceres, p. 135-145.
Lazăr Șt., Vornicu O.C. (2007) Apicultura, Editura Alfa, 197-216.