Gainile, povestea celor 3 paduchi si a prietenilor lor, acarienii

Stim cu totii, gainile fac “paduchi”. Povestea lor incepe prin primavara, imediat cum se incalzeste un pic pe afara, dureaza cam toata vara, pana toamna tarziu si se soldeaza cu mancarimi diverse, ale pasarilor si ale proprietarilor lor.

Punem intre ghilimele notiunea de “paduchi”, intrucat ca notiunea corecta si completa ar fi cea de paraziti externi, impartiti in mai multe categorii, dintre care cele mai importante sunt:

  • paduchii propriu-zisi – dintre acestea marea majoritate malofagi, adica se hranesc cu pene, cruste si resturi de piele moarta, producand pasarilor in principal discomfort; si
  • acarienii – capuse de dimensiuni foarte mici, asemanatoare cu cele de la caine si pisica, care sunt insa hematofagi, adica se hranesc cu sangele pasarilor si produc atat discomfort, cat si slabirea organismului pasarilor parazitate prin consumul de sange sau imbolnavirea acestora, datorita inocularii prin ciupire, in timpul hranirii, a altor microbi, de tipul virusurilor sau bacteriilor.

Dintre semnele observate in cazul unei parazitari externe:

  • apar deplumatii (lipsa de pene pe anumite zone)
  • pasarile sunt agitate, nu se pot odihni, slabesc scade productia de oua
  • se ciugulesc excesiv, provacandu-si rani, uneori grave si chiar poate aparea canibalismul

Desi toti marunti si divers colorati, diferentierea simpla si clara intre cele doua categorii se face prin zdrobirea lor pe o coala de hartie alba: daca pe coala apare sange, este acarian, daca nu apare sange este paduche malofag. Simplu si logic, asa-i?

De ce este diferentierea importanta? Pentru ca, pe langa ceea ce consuma efectiv pentru a se hrani, intre cele 2 tipuri de paraziti externi de mai sus exista si o diferentiere majora din punct de vedere al ritmului zilnic de viata, de care trebuie tinut cont in momentul deparazitarii cotetelor si anume, spre deosebire de paduchii propriu-zisi, acarienii adulti se hranesc noaptea, peste zi retragandu-se in crapaturile cotetelor, fiind astfel mult mai putin accesibili pentru indepartarea mecanica in momentul curatarii cotetelor sau efectuarii tratamentelor antiparazitare. De aceea, daca tratamentul impotriva paduchilor propriu-zisi se poate face peste zi , tratamentul impotriva acarienilor se efecuteaza seara tarziu (dar fara a permite pasarilor sa intre peste noapte in cotet) sau dimineata foarte devreme, pentru a-i prinde in activitate.

Intrucat o parte sunt comuni cu cei ai pasarilor salbatice si porumbeilor, paduchii pot fi adusi de catre acestia… desi e greu sa tii pasarile adulte inchise, ar trebui facut acest efort macar pentru puii foarte mici.

Pentru o eficienta crescuta a tratamentelor antiparazitare la gaini:

– inainte de efectuarea tratamentului, curatati foarte bine cotetul, inclusiv indepartati toate cruste de gainat, aruncati toate paiele, rumegusul, inclusiv din cuibare, deplasati toate elementele usor de detasat (bancute pentru odihna, cuibare, etc.) si curatati si sub acestea;
– scoate pasarile din cotet, protejati-va cu masca pentru fata si manusi de unica folosinta
– pregatiti solutia de stropit conform indicatiilor din prospect.

Observatie: nu fiti tentat sa faceti solutia mai concentrata decat este recomandat “ca sa moara toti paduchii”. Acest lucru nu se intampla, datorita paduchilor care se ascund in crapaturile cotetelor si a oualor depuse de acestia, astfel tratamentul antiparazitar va trebui repetat de cateva ori la rand, la un interval de maxim o saptamana. In cazul acarienilor, acestia pot fi gasiti si in crapaturile gardurilor din lemn sau in vegetatia lemnoasa care inconjoara cotetul. Nu vei reusi sa omorati toti parazitii dintr-un singur tratament, dar va veti pune sanatatea in pericol, existand riscul unor intoxicatii sau reactii alergice la persoana care utilizeaza substanta antiparazitara, mai ales daca este mai in varsta si are si alte patologii asociate. Astfel pot apare: usturimi ale pielii, usturimi ale ochilor, lacrimare, iritari ale cailor respiratorii, senzatie de sufocare, stare de voma, dureri de cap si altele.

– aplicati solutia avand grija sa existe o buna ventilatie (atat usile cotetului sa fie deschise, cat si eventualele ferestre); acestea se inchid dupa efectuarea tratamentului si se deschid pentru aerisire cu cateva ore inainte de a permite accesul pasarilor;
– dupa tratament se introduc in cotet materiale noi (paie, rumegus, etc. inclusiv in cuibare)
– pentru o eficienta sporita a tratamentelor, avand in vedere ca gainile care oua stau mult pe cuibar, in cuibar paiele sau rumegusul se pot amesteca cu produse insecticide speciale
– intrucat asa cum spuneam, paduchii stau si se hranesc in principal pe pasari, tratamentul pasarilor cu produse speciale (prafuri, solutii) in acelasi timp cu deparazitarea cotetului este esentiala. In cazul utilizarii de insecticide care se aplica pe pasari, trebuie tinut cont de perioadele de asteptare pentru carne, respectiv oua, acolo unde acestea sunt recomandate. Avem si aici o diferentiere intre hematofagi (care coboara de pe pasare pentru a depune oua) si malofagi, care depun oua pe pasare la baza penelor, sub forma de siruri sau gramezi
– dupa tratamentul cu insecticid al cotetelor, se poate aplica a doua zi si o dezinfectie a cotetului, cu substante dezinfectante sau prin varuire
– suplimentar, se pot asigura pasarilor bai cu cenusa, in care se pot adauga diferite prafuri cu insecticide
– materialele indepartate din cotet se neutralizeaza de preferat prin ardere;
– spalati-va bine pe maini si pe fata si schimbati hainele cu care ati facut tratamentul cu unele curate intrucat pe acestea pot ramane reziduuri de insecticide.

Acum, ca ati deparazitat atat cotetul cat si pasarile, inarmati-va cu rabdare si repetati tratamentul de minim 3 ori la rand, la un interval de maxim o saptamana. Intrucat ciclul biologic al parazitilor este foarte scurt (hematofagi: 7-8 zile, malofagi: 3-5 saptamani), intr-o saptamana, din ouale ramase in locurile greu accesibile ati putea avea o noua generatie.

Scopul tratamentelor repetate este reducerea drastica a numarului de paraziti din adapost si de pe pasari, cu impiedicarea maturizarii unei noi generatii de paraziti, pentru a nu depune o noua transa de oua. De aceea tratamentul trebuie repetat de minim 3 ori, cu repetari preventive la cca 2 saptamani pe tot parcursul sezonului cald.

Pentru prevenirea reinfestarii pasarilor, se pot adauga cateva zile pe saptamana, in apa de baut solutii naturale, pe baza de plante, care au efect repelent, indepartand parazitii, fara insa a-i omori.

Pentru cei deranjati de senzatia de mancarime provocata de urcarea paduchilor de pasari de corp, ar trebui sa stiti ca acestia nu stau pe om. Bineinteles, pot ajunge accidental pe om, la intrarea in cotet sau cand se strang ouale, dar nu se pot hrani si vor muri, putand rezista inafara gazdei naturale (pasarile) maxim 5-6 zile. Paduchii omului sunt diferiti de cei ai pasarilor, in cazul paduchilor malofagi existand o mare specificitate de gazda (paduchii unei specii nu voi supravietui pe o alta specie).

Spre deosebire de malofagi, hematofagii pot rezista foarte mult fara sa se hraneasca (luni, chiar ani) si traiesc foarte mult (5-7 ani), explicandu-se astfel re-aparitia anuala in cazul unor tratamente ocazionale, cu sau fara repetare.

Aceste fiind spuse, va lasam mai jos un mic tablou (de familie) al principalilor paraziti externi de la gaini, pentru a-i recunoaste mai usor, in cazul in care vin in vizita.

Bibliografie si surse foto:

Mitrea, Liviu Ioan – Parazitologie si boli parazitare
Niculescu Alexandru, Dida C. Ion – Parazitologie Veterinara
tvmdl.tamu.edu
grit.com