Tunde-ma… daca poti!

Mersul la coafor, o bucurie: baita, masaj, balsam, parfumuri minunate, un moment de rasfat. Intrebarea este: pentru cine? Haideti sa parasim pozitia bipeda si sa coboram un pic in patru labute, pentru a intelege modul in care interpreteaza un animal adus la tuns intreaga situatie.

Din punctul de vedere al unui animal, acesta este adus intr-un loc strain (cel putin la inceput), urcat pe o masa (destul de asemanatoare cu cea de cabinet, altfel generatoare de amintiri neplacute), preluat de o persoana straina (evident, frizerul), care utilizeaza aparatura care face zgomote si vibratii ciudate (evident, masina de tuns) sau alte instrumente (foarfeci, piepteni, etc.), care il intoarce pe toate partile si ii taie blana. Garantat, indiferent cat de utila ni se pare noua, ca oameni, din motive practice sau cosmetice, indepartarea blanitei, nici un animal nu poate intelege utilitatea acestui lucru. Doar il va tolera, de dragul stapanului. Daca odata ajuns animalul in sala de frizerie, stapanul pleaca, situatia nu pare deloc promitatoare, cel putin din punctul de vedere al animalului.

Incurajam, sustinem si permitem prezenta proprietarilor de animale in sala de frizerie si pe parcursul toaletarii. Consideram ca cel putin la inceput, pentru primele toaletari, pana cand intre animal si  frizer se construieste o relatie de incredere si acceptare reciproca, prezenta propietarului este necesara.

Intelegem ca aceasta abordare este foarte diferita de majoritatea saloanelor sau frizeriilor in care se realizeaza toaletarea animalelor, dar ne-o asumam. Intelegem ca exista si un anumit grad de disconfort al propietarilor, intrucat anumite animale se pot plange, se pot vaita, pot chiar sa devina agresive, iar unii proprietari prefera sa nu vada aceste lucruri, intrucat isi doresc sa plece cu animalul frumos toaletat, fara sa isi doreasca insa sa inteleaga ce implica acest lucru.

Toaletarea animalelor este o actiune solicitanta si complexa, atat pentru animal, cat si pentru cel care o realizeaza. Animalele pot fi nervoase, nelinistite, unele chiar agresive, fiind necesare masuri de contentie temporara a lor. Daca aceste masuri se vor limita de catre frizer la strictul necesar, pe o perioada cat mai scurta posibil, ele se vor efectua intotdeauna cu acordul proprietarului, de aceea fiind necesara prezenta acestuia cel putin pe parcursul primelor toaletari.

Frizerul pentru animale are datoria de a evalua, inca inainte de a incepe toaletarea animalului, daca efectuarea toaletarii este posibila si daca aceasta se poate efectua integral cu succes, in conditii de maxima siguranta atat pentru frizer cat pentru animal. Daca pe parcursul toaletarii se observa necesitatea contentiei animalului, frizerul are obligatia de a informa proprietarul si a cere acordul acestuia. Animalele care se vor evalua ca fiind ne-cooperante sau foarte agresive sau care, la prima toaletare se dovedesc a fi intolerante la toaletarea anumitor parti ale corpului (de obicei labutele din fata sau cap), vor fi indreptate catre frizerii detinute de catre cabinete veterinare, pentru a se realiza toalearea animalului sub tranchilizare sau anestezie (in functie de evaluarea medicului veterinar din cabinet).

Aceasta indrumare nu este o „pedeapsa” nici pentru animale, nici pentru proprietar, ci este o recomandare din respect pentru animal, fiind constienti de situatia de stress pe care o implica toaletarea unui animal necooperant. Desi tranchilizarea sau anestezia sunt manopere medicale ce implica anumite riscuri si nu se pot efectua in mod frecvent si excesiv ( de ex, un caine se toaleteaza de cca 3 – 4 ori pe an, ar insemna un numar egal de tranchilizari sau anestezii), toaletarea trebuie sa puna in balanta evaluarea stresului produs, corelata cu starea de sanatate animalului, iar medicul veterinar din cabinet, impreuna cu propietarul sa decida frecventa realizarii acestor toaletari.

Frizerul de animale lucreaza in contact strans cu animalul, asumandu-si riscuri atat in ceea ce il priveste (poate fi muscat, zgariat, se poate contamina cu diferiti microbi sau paraziti, etc.) cat si in ceea ce priveste animalul (poate rani animalul, mai ales daca aceste e necooperant).

Daca prima obligatie a lui este aceea de a evalua corect posibilitatea toaletarii cu succes a animalului, a doua este aceea de a realiza acest lucru in conditie de maxima siguranta si confort, atat pentru el, cat si pentru animal. Desi poate fi surprinzator, reusita cosmetica a toaletarii vine de abia pe urmatorul loc, intrucat ea depinde atat de priceperea frizerului, dar si de „materialul clientului”. Un animal care vine dupa perioada de iarna, cu un par incalcit tip cojoc, chiar daca altfel are o blanita frumoasa, nu poate fi transformat in caine cu tunsoare de concurs.

Toaletarile pentru concursuri, conform standardelor de rasa, presupun o intretinere permanenta sau macar periodica a blanitei, un anumit dresaj specific al animalului, astfel incat sa tolereze aceste manopere si un cost pe masura. In cadrul frizeriei noastre realizam toaletari uzuale, iar pentru toaletari de concurs putem recomanda saloane de grooming specializate.