Despre lalele… în prag de iarnă

Considerată a-și avea originea în Asia Mică (astăzi, Anatolia, sau porțiunea asiatică a Turciei) laleaua este foarte apreciată pentru eleganța florilor în formă de cupă, de diferite culori.
Dintre plantele care se înmulțesc prin bulbi, laleaua are cele mai numeroase soiuri, cu denumiri variate, ce indică de cele mai multe ori culoarea, nuanțele diferite sau forma cupei.

În pământ, planta prezintă bulbi acoperiți cu o tunică gălbuie. Acestea sunt organele de înmulțire. Bulbii sunt recoltați după ce frunzele s-au uscat (iunie-iulie), păstrându-se în locuri uscate și la întuneric până toamna (septembrie-octombrie) când se plantează.

Recomandarea pentru plantare este ca distanța dintre rânduri să fie 20-25 cm, pe rând 10-20 cm și adâncimea să fie de 8-14 cm. De asemenea, ca locație, laleaua preferă locurile însorite, cu terenuri asupra cărora s-au aplicat amendamente, care să nu fie prea umede, pentru a se evita putrezirea bulbilor.
În zone cu iernile aspre, se vor proteja bulbii plantați prin acoperirea cu un strat generos de frunze uscate.

Ciclul anual de creștere și dezvoltare a lalelei cuprinde cinci etape:
Etapa I sau repausul de vară
Începe în a treia decadă a lunii mai și se încheie între 1 și 15 octombrie, perioadă în care se plantează bulbii. Se disting semne clare de intrare în repaus, astfel: 80 % din frunze sunt uscate; tija florală se desprinde ușor de bulb, la atingerea cu mâna; rădăcinile sunt cărnoase și se desprind ușor.

Etapa a II-a
Aceasta este delimitată din momentul plantării bulbilor și până în luna martie, când apar efectiv primele frunze la suprafața solului. În această perioadă, cresc rădăcinile, ajungând la 4-7 cm până la debutul primăverii, și frunzele (subteran).
Etapa a III-a
Durează din momentul apariției frunzelor la nivelul solului și până când bobocul se detașează de învelișul frunzelor (sfârșitul lunii martie).
Etapa a IV-a
Se încheie prin înflorire. În această etapă are loc și dezvoltarea bulbilor de înlocuire, ale căror tunici se îngroașă substanțial.
Etapa a V-a
Începe din momentul înfloririi și se termină atunci când mai mult de 80 % din frunze sunt uscate. Bulbii de înlocuire își definitivează dezvoltarea, la final fiind pregătiți pentru recoltare.

Cum se formează bulbii, sau… cum se înmulțesc lalelele mai exact?
La lalelele are loc an de an reînnoirea completă a bulbilor. Prin analiza unui bulb matur se pot observa la subsuoara fiecărei tunici muguri ce sunt mai aproape sau mai departe de centrul bulbului, numit și ax matern. Perioada lor de dezvoltare este de 1 an de la apariție. Se formează pe timpul verii (perioada de repaus) și se dezvoltă încet până în aceeași perioadă a anului următor, când devin bulbi de înlocuire. Desigur, cel mai mare dintre bulbi va fi cel obținut din mugurele central, aflat la baza axului matern. Pe măsură ce mugurii sunt mai departe de ax, vor fi de dimensiuni mai reduse.

În ce condiţii se dezvoltă cel mai bine lalelele?
Deoarece la origine lalelele s-au format în condiţii climatice aride, cu veri călduroase şi foarte secetoase, sunt foarte bine adaptate acestora. Astfel, perioada de vegetaţie este scurtă, iar organele de perpetuare sunt subterane. Cu toate acestea, există recomandări pe care le putem lua în considerare pentru ca lalelele din propria grădină să fie cât mai frumos dezvoltate.

a) Temperatura este un factor de bază de care trebuie să ţinem cont. Astfel:
– înrădăcinarea bulbilor are loc normal la 5-7oC, cu o limită maximă de +13oC;
– bulbii mari şi cei mijlocii ca dimensiuni (2-5 cm), iernează mai bine decât cei de dimensiuni sub 1 cm;
– frunzele apar atunci când temperatura solului la adâncimea de 10 cm ajunge la 3-4oC;
– tija şi restul organelor ce cresc la suprafaţă se vor dezvolta optim când temperatura se menţine între 12 şi 16oC.
– dacă în luna martie temperaturile scad foarte mult, stadiul vegetativ se scurtează, iar florile sunt de calitate slabă şi bulbii de dimensiuni mici;
– dacă temperatura creşte brusc, pe parcursul lunii martie, se produce desfacerea bobocilor şi se scurtează durata înfloririi;
– prin scurtarea duratei înfloririi, se scurtează și perioada de creștere a bulbilor, deoarece se instalează timpuriu procesul de îmbătrânire (uscarea părților aeriene).
b) Umiditatea este un alt factor foarte important prin următoarele aspecte:
– lalelele necesită cantitate mai mare de apă primăvara, când cresc frunzele, apoi tijele florale, la înflorire și după înflorire;
– o cantitate redusă de apă primăvara va duce la obținerea de bulbi mici, prin dezvoltarea slabă a întregii plante;
– se recomandă de către specialiști irigare prin aspersiune, deoarece umiditatea din aer influențează pozitiv gradul de dezvoltare al tijelor florale;
c) Lumina, prin simplul fapt că lalelele sunt adaptate unui climat călduros, este importantă pentru că în locurile umbroase, aceste plante își pierd din aspectul decorativ. Mai exact, florile se spălăcesc, își pierd luciul, iar frunzele se îngustează. Alte câteva aspecte în această privință ar fi:
– înflorirea este influențată direct de acțiunea luminii;
– la o intensitate puternică a luminii, greutatea bulbilor va crește, astfel că influența acestui factor este directă.
d) Solul, trebuie să fie ușor și bine drenat, indicate fiind terenurile nisipoase sau cele nisipoase și argiloase. În lipsa acestor condiții, solurile pot fi îmbunătățite cu un amestec de nisip și mraniță (2m3/m2). Alte aspecte de care trebuie să ținem cont sunt:
– dacă solul este acid, se poate aplica un amendament cu calciu, prin administrare de var la planta premergătoare (80-100 g/m2);
– ideal, nivelul apei din pânza freatică va fi de cel puțin 60-70 cm.

Când putem interveni cu îngrășăminte?

Perioada cea mai critică în alimentația acestei plante este cea cuprinsă de la îmbobocire până la înflorire, în timpul căreia ele consumă cea mai mare cantitate de azot, fosfor și potasiu. În această perioadă are loc creșterea cu intensitate mare a bulbilor de înlocuire, concomitent cu dezvoltarea florii.
Se va ține cont, astfel, de următoarele aspecte:
– plantele solicită cantități mari de azot în fazele de creștere intensă a frunzelor și la înflorire;
– fosforul este necesar în cantitate maximă începând din momentul înfloririi și până la sfârșitul vegetației, perioadă ce coincide cu acumularea de substanțe nutritive în bulbi.

Fiind de neînlocuit în decorul de primăvară al spațiilor verzi, laleaua își etalează cel mai bine frumusețea și eleganța în grădină, fie singură, fie în compania altor flori de sezon, cum ar fi: nu-mă-uita, micșunele, pansele sau bănuței. Aranjate cu gust în ronduri, platbande și pete unicolore sau platbande multicolore, de-a lungul aleilor sau pe marginea grupurilor de arbori și arbuști, lalelele ne încântă de fiecare dată cu splendoarea culorilor și eleganța formei florilor în lumina soarelui.

Bibliografie:
Mohan Gheorghe, Nedelcu George (1997) Plante ornamentale, Editura Universității din București, p. 111-128.
Șelaru Elena, Ceaușescu Maria (1980) Lalelele, Editura Ceres.

Surse foto:
urneynorth.org
spokesman.com