Odată cu venirea toamnei, strângerea recoltelor de pe câmp și înrăutățirea vremii, rozătoarele (mai ales șobolanii și șoarecii) încep să se strângă pe lângă gospodării, pentru hrană și adăpost. Din păcate, denumirea populară de dăunători este pe deplin justificată, ei producând stricăciuni importante, fiind în același timp și vectori pentru numeroase boli.
Pentru prevenirea infestatiilor cu șobolani și șoareci se utilizează produse raticide, produse toxice cu efect anticoagulant (care afectează coagularea sângelui), producându-se moartea dăunătorilor prin hemoragie internă. Produsele raticide se pot împărți în două categorii, respectiv pentru uz profesional (ce pot fi utilizate doar de către firmele specializate în deratizare) sau pentru uz amator (ce pot fi achiziționate din farmacii veterinare, fitofarmacii, magazine agricole, magazine de bricolaj, etc. și utilizate de către fiecare acasă).
Odată cu ușurința achiziționării intervin însă și riscuri asociate. Dincolo de efectul raticid și în ciuda măsurilor de protecție, există riscul unor intoxicații accidentale la alte specii, respectiv câini, pisici sau chiar porci, oi, iepuri, păsări, etc. La rândul lor, intoxicațiile pot fi primare (prin ingestia directă a momelilor raticide) sau secundare, mai ales la câine, pisică, porc, produsă prin ingerarea cadavrelor de șobolani sau șoareci, ce au murit în urma utilizării produselor raticide.
Cel mai frecvent utilizate substanțe fac parte din categoria anticoagulantelor de generația a doua, respectiv bromadiolona, brodifacoum sau difenacoum. Toate aceste substanțe acționează prin blocarea procesului de sinteză a protrombinei şi prin permeabilizarea peretelui vaselor capilare. În intoxicațiile cu acest tip de raticide, antidotul este vitamina K1.
Ce este important să reținem:
- marea majoritate a produselor raticide conțin substanțe atractive pentru rozătoare (grăsimi, uleiuri și zahăr) și indicatori de culoare, pentru a fi ușor observate;
- în cele mai multe cazuri, produsele raticide conțin denatonium, o substanță amară al cărei gust nu este perceput de șobolani sau șoareci; acest gust amar ar trebui să împiedice însă ingerarea accidentală de către câini, pisici și chiar oameni;
- prin natura instinctelor de vânător, va exista un risc mai mare de expunere la câini și pisici (după ingestia de raticid, șobolanii și șoarecii au tendința de a se deplasa în spații deschise, iar efectele raticidelor îi vor transforma în pradă ușoară, de aici un risc crescut de intoxicație secundară);
- efectul anticoagulant se instalează treptat, fiind foarte important ca animalul care prezintă semne sau suspiciune de intoxicație să ajungă la cabinetul veterinar cât mai repede posibil, de preferat în maxim 18 ore după ce a consumat produsul raticid sau cadavrul intoxicat;
- nu provocați vomă; excepțional, în cazul în care deplasarea la cabinetul veterinar nu este posibilă imediat, se poate administra o suspensie de cărbune medicinal;
- antidotul este vitamina K1 (fitomenadiona); în fazele acute ale intoxicatiei, alte vitamine ale grupului K (ex: vitamina K3) nu au efect sau au efect terapeutic redus;
- administrarea vitaminei K1 se poate efectua intravenos, dar aceasta se face strict de către medicul veterinar și sub supraveghere, întrucât există risc mare de șoc anafilactic;
- administrarea vitaminei K1 se face de preferat subcutanat, în doza stabilită de către medicul veterinar (sub nicio formă intramuscular, putând genera hemoragii la locul de injectare); vitamina K1 se poate administra și pe cale orală, dar gradul de absorbție și eficiența terapeutică vor fi reduse;
- administrarea vitaminei K1 ca tratament al intoxicației cu raticide se face pe o perioadă de minim 2 săptămâni; în prima săptămână se administrează o doză mai mare, iar în a doua, doza se reduce la jumătate;
- unele raticide acționează mai repede (2-3 zile de la ingestie), dar se și metabolizează mai rapid; altele acționează mai lent (chiar și după 7 zile), iar metabolizarea lor are loc mai lent, putând depinde și de particularitățile animalului și de starea de sănătate a acestuia; pentru că uneori este foarte greu de determinat cu precizie ce tip de raticid a ingerat câinele sau pisica respectivă, este de preferat ca la sfârșitul perioadei inițiale de tratament de 2 săptămâni să se testeze timpii de protrombină și să se decidă de către medicul veterinar dacă tratamentul se poate întrerupe sau trebuie continuat chiar și până la 4-6 săptămâni;
- în cazuri grave, se poate recurge la transfuzie cu sânge integral.
Deși ne dorim să scăpăm de dăunători, datorită pagubelor pe care le produc în gospodărie sau în casele noastre, se poate întâmpla să nu fim conștienți de riscurile utilizării produselor raticide. Sau chiar dacă suntem conștienți, să nu putem preveni în totalitate intoxicațiile accidentale ale altor animale, dintre care câinii și pisicile sunt cele mai expuse specii. Dacă ați surprins câinele sau pisica în timp ce consuma produse raticide, este important să nu intrați în panică. Păstrați-vă calmul, îndepărtați cu grijă momeala din gura acestora și mergeți la cel mai apropiat cabinet veterinar, pentru administrarea antidotului.
Dacă însă observați o stare de apatie a câinelui sau pisicii, gingiile acestora sunt albe, prezintă hemoragii sau chiar vânătăi, adresați-vă de urgență celui mai apropiat cabinet veterinar. Eficiența maximă a tratamentului depinde de administrarea antidotului în maxim 18 ore de la consumul raticidelor. Dacă apar deja vânătăi sau hemoragii, efectul anticoagulant s-a instalat și tratamentul trebuie făcut cât mai repede posibil. Paza bună păzește primejdia rea!
Bibliografie
The Veterinarian’s Guide to accidental rodenticide ingestion by dogs and cats (2013), LIPATECH, U.S.A.
Merola V. (2002) Anticoagulant rodenticides: Deadly for pests, dangerous for pets, Toxicology Brief, http://www.aspcapro.org/sites/pro/files/d-dbriefoct2002.pdf
https://www.petmd.com/dog/emergency/digestive/e_multi_anticoagulant_poisoning
http://www.pethealthnetwork.com/dog-health/dog-toxins-poisons/dangers-rat-poison-dogs-and-cats
