
Paramixoviroza este o boala virala a porumbeilor, produsa de un virus inrudit cu cel al pseudopestei aviare, adaptat insa la porumbel. Virusul poseda putere patogena numai asupra porumbeilor, in timp ce la alte pasari de curte nu provoaca boala „clinica”.
Contagiozitatea bolii este mare, virusul trasmitandu-se foarte usor. Contaminarea porumbeilor se realizeaza fie de la porumbeii bolnavi din crescatorie, fie de la cei cu care vin in contact dinafara crescatorie sau prin purtatori (pasarile salbatice sau oameni care au avut contact cu un porumbel bolnav prin maini nespalate sau haine si incaltaminte contaminate). Patrunderea virusului in organism se realizeaza la nivelul mucoaselor. Contaminarea se realizeaza pe cale salivara sau digestiva, prin contact direct, prin ingerarea hranei sau apei contaminate de pasarile bolnave sau prin contact cu excrementele acestora sau pe cale nazala sau lacrimala, prin inhalarea sau contactul cu praful contaminat, ridicat in adapost.
Simptomele caracteristice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 zile) si se manifesta la inceput diferit si necaracteristic, in functie de calea de contaminare. Obisnuit debuteaza printr-o usoara rinita (coriza), cu stranuturi, usor jetaj (scurgeri nazale), cu tumefierea pleoapelor si lacrimare. Ulterior, starea generala se inrautateste, porumbelul devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si prezinta diaree cu fecale apoase sau chiar strii de sange, concomitent cu sete exagerata. Pe masura multiplicarii virsului si afectarii nervilor, apar manifestari specific nervoase exprimate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor, etc.; mers ezitant, imposibilitatea ciugulirii boabelor (nu le nimereste), tulburari de echilibru (se invart in cerc), la unii porumbei, capul este dat in lateral (torticolis) sau chiar rasucit la 180o pe spate (opistotonus). Din aceasta cauza porumbeii nu mai pot zbura. Pot apare pareze sau paralizii, uni sau bilaterale. Uneori apar tulburari ale vederii, cand se observa o decolorarea a irisului, datorate afectarii nervului optic.
Alteori, apar si tulburari de naparlire si crestere a noilor pene (cand boala evolueaza in perioada de naparlire). Acestea sunt ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange, etc.
Moartea apare prin epuizare si deshidratare, datorita diareei puternice. Daca porumbeii bolnavi isi pastrează pofta de mancare, evolutia este una buna. Cei care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani, iar care au prezentat tulburari nervoase se recupereaza lent (putand dura si pana la 3 luni) sau raman tarati.
Fiind vorba depsre un virus, tratamentul semnelor clinice la porumbeii bolnavi este strict simptomatic si vizeaza sustinerea organismului si atenuarea simptomelor, prin plasarea pasarii la sol (nu mai este capabila sa zboare), intr-un mediu controlat si prin administrarea de hrana de buna calitate, de suplimente polivitamino-minerale si de produse pentru cresterea imunitatii ( cum ar fi Levamisolul sau Anti AI Herbs). Antibioticele pot fi adaugate in cazul in care exista riscul sau suspiciunea suprapunerii unor infectii bacteriene sau preventiv.
Combaterea bolii in focar se face prin izolarea pasarilor bolnave (care se ingrijesc asa cum am descris mai sus), efectuarea unei curatenii riguroase si a unei dezinfectii complete a adapostului si a echipamentelor din acesta (mai ales hranitori, adapatori, locuri de odihna, etc.). Pasarile aparent sanatoase se vaccineaza de necesitate cu vaccinuri vii inactivate, pe cale oculo-nazala, respectiv vaccin Avipestisota viu, tulpina Lasota, (atentie! 1 doza porumbel = 5 doze de gaina), astfel: 1 flacon de 100 doze gaina (adica 20 doze porumbei) se dilueaza cu 4 ml apa distilata si se administreaza cate o picatura de vaccin diluat in fiecare ochi si nara, adica 4 picaturi / porumbel.
La porumbel (si nu numai) se prefera vaccinarea oculoconjunctivala/ nazala cu vaccin tulpina Lasota, deoarece determina imunitate celulara locala in 12-24 de ore, deci deja a 2-a zi dupa vaccinare, putem considera ca porumbeii sunt protejati. Imunitatea conferita este de doar 2-3 saptamani si din aceasta cauza este considerata ca o imunitate pregatitoare pentru vaccinarile ulterioare, recomandandu-se dupa 2-3 saptamani vaccinarea cu vaccin inactivat (apos / uleios). Vaccinarea oculoconjunctivala / nazala are si avantajul ca, in afara de imunitatea sistemica umorala, induce si imunitate locala, exact la nivelul principalei porti de patrundere a virusului in cazul infectiei naturale, si nu induce reactii postvaccinale severe.
Prevenirea aparitiei bolii se realizeaza insa strict prin vaccinarea porumbeilor, efectuata la timp si periodic. Dupa vaccinarea initiala, se efectueaza rapeluri perioadice la 6 luni, sau cel mai rar, la un an. Pentru a nu afecta capacitatea organismului de a secreta anticorpi specifici in urma vaccinarii, aceasta se efectuaza doar cand animalele sunt sanatoase.
Puii proveniti din oua recoltate de la femelele imunizate cu vaccin inactivat, cu cel putin 3 saptamanani inainte de ponta, prezinta rezistenta fata de virus, in primele saptamani de viata.
Vaccinarea initiala contra paramixovirozei la tineret se recomanda a se efectua precoce, la varsta de 21-28 de zile, cu vaccin inactivat. In situatii nefavorabile (posibila aparitie a paramixovirozei), efectueaza rapel dupa 3-4 saptamani, tot cu vaccin inactivat.
Vaccinurile inactivate sunt preparate din tulpini Lasota sau / si tulpini de paramixovirus izolate de la porumbei. Se pot folosi vaccinuri ca Paramixovacol ( vaccin inactivat cu adjuvant uleios) sau Columbopolivac S (vaccin inactivat). Pentru dozaj si alte instructiuni recomandam consultarea cu atentie a prospectului produsului utilizat. Vaccinul se administrează subcutanat in treimea mijlocie a parrii dorsale a gatului. Injectarea acestuia intramuscular, datorita extremei sensibilitati a muschilor la porumbel, duce la formarea de noduli albiciosi, duri si persistenti.
Este recomandat ca, inainte de vaccinare sa se efectueze tratamente de sustinere, cu vitamine minerale (ex: vitamina C in doza de 1g/L apa, complex polivitaminic AD3E sau complexul vitaminelor B, in doza de atac, mai mari decat cele uzuale, etc.), administrate timp de 1-2 zile inainte de vaccinare si in ziua vaccinarii.
Dupa inocularea vaccinului, pot sa apara accidente, fie datorita trecerii intamplatoare a unei mici cantitati de vaccin in sange, ceea ce produse o embolie grasoasa, fie datorita anafilaxiei (sensibilizare anterioara dataorita virusului sau excipientului grasos). Riscul acestora se poate diminua prin administrarea, timp de 3 zile (in ajunul vaccinarii, in ziua respectiva si in ziua imediat urmatoare) a aspirinei ( 1cpr / 1L apa / 10 porumbei) .
Intrucat vaccinarea in sine si manipularea asociata vaccinarii sunt foarte stresante, putand aparea accidente grave, chiar stop cardiac), pot fi administrate produse tranchilizante in vederea sedarii porumbeilor emotivi, dar pentru aceasta va recomandam sa cereti sfatul medicului veterinar, intrucat aceste produse se elibereaza cu indicatii precise si sub prescriptie speciala.
Bibliografie:
Perianu, T. Prof. Dr. (1997) – Bolile infectioase ale animalelor – Viroze (vol II), Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, p.191-193
Mackrott, Heinrich (2008) – Cresterea porumbeilor, Editura M.A.S.T. p.103-113
Ionita Carmen (2010) – Patologie aviara,Editura Sitech, p. 30-55.
Tudoran, C. Dr. – Strategii de vaccinare contra paramixovirozei porumbeilor
(https://www.rrp.ro/read.php?cat=sfatul_medicului&item=70)
Sursă foto: http://www.birds911.com