Plimbare prin livadă – mic îndrumar

Cu totii ştim că datorăm copacilor o mare parte din oxigenul pe care îl respirăm, că ei sunt cei care ne asigură umbră, absorb toxine și ne bucură privirea cu peisaje minunate. Pomii fructiferi, tot copaci şi ei, ne îmbie şi ne hrănesc cu roadele lor. Dar dacă ne-am obişnuit ca noi să depindem de ei, v-aţi gândit vreodată că şi ei depind de noi? Să plantezi un copac sau un pom fructifer e un gest nobil și util, dar ştiaţi că doar să îl plantăm nu e destul? Asemeni unui copil, el trebuie îngrijit, hrănit, toaletat, direcţionat, tratat şi sprijinit. Să începem acum o cunoaștere mai detaliată a noţiunilor de bază despre îngrijirea propriilor pomi.

De ce tăiem pomii?

  1. Pentru că fiecare pom are nevoie de formarea coroanei în așa fel încât lumina să pătrundă peste tot, atât pentru ca pomul să se dezvolte cât mai armonios, dar și pentru ca fructele să se coacă uniform.
  2. Pentru că unii din pomii din livezile noastre, din cauza ajungerii la maturitate, au nevoie de o regenerare, ce se poate face doar prin tăiere.
  3. Pentru că ramurile cu muguri din care se vor forma fructele vor avea nevoie de o tăiere aplicată la timp, ce le va prelungi viața și va asigura recolte mai bogate.

Când se face tăierea pomilor?
Tăierea se poate face atât în perioada de repaus a pomilor (după căderea frunzelor, numită tăiere în uscat) cât și în verde (primăvara, foarte devreme). Dintre acestea, se preferă tăierile în verde, deoarece substanțele nutritive din frunze vor fi dirijate mai ușor spre lăstarii ce se rețin după tăiere în coroană, necesari pentru fructificare. De asemenea, în sezonul vegetativ cicatrizarea rănilor rezultate prin tăiere este mai eficientă, fără riscul degerării.
Dacă se optează pentru tăierea în uscat, se vor lua măsuri de precauție pentru facilitarea cicatrizării rănilor, înainte de instalarea iernii (sau temperaturi mai mari de -5oC) ori se va realiza pur și simplu spre sfârșitul iernii. În acest fel, vom evita degerarea porțiunilor cu răni. Un pas suplimentar este și acela al acoperirii rănilor cu mastic (rășină) sau cu ceară de altoit. În lipsa acestora, se pot folosi:
– vopseaua pe bază de ulei;
– amestec de pământ galben (lut) și balegă de vite, bine frământat, în care se introduce puțină lână, pentru ca pasta să se mențină legată mai bine; în lipsa lânii se poate folosi și cenușă de lemne (după aplicarea acestui amestec pe răni, în strat de 1-2 cm, se acoperă cu o cârpă sau o bucată de folie de plastic, care se leagă la capete cu sfoară).

De câte tipuri sunt mugurii și cum îi identificăm mai ușor?
Din punct de vedere practic, cele mai importante două tipuri de muguri pe care trebuie să le recunoaștem înainte de a decide cum facem tăierea la un anumit pom sunt:
a) Vegetativ – de creștere, din care rezultă o ramură cu frunze;
b) Florifer – purtător de flori sau de flori și frunze (cei din urmă denumiți și micști).
Mugurii vegetativi sunt mai mici, cu lățime mare la bază, iar cei floriferi sunt mai umflați, cu lățime mare la mijloc.

Cum se identifică ramurile roditoare?
Ca o regulă generală, acestea vor crește aproape perpendicular pe ramurile ce formează scheletul pomului sau coroanei. În funcție mai ales de specie, durata vieții acestor ramuri poate fi cuprinsă între 2 și 8 ani. Din punct de vedere practic, ramurile roditoare pot fi identificate prin faptul că sunt scurte (la unele specii nu depășesc 8 cm) și deseori sunt subțiri.

Cum se face corect tăierea deasupra unui mugure?
Ramura se taie oblic, trasându-se o linie dreaptă de la baza mugurelui, pe partea opusă și se termină în dreptul vârfului mugurelui, la o distanță mică, dar prin care să se asigure că tăierea nu atinge mugurele. Totodată, dacă distanța e prea mare, vârful se usucă din cauză că rana se va închide mai greu.

Cum se face tăierea în funcție de unghiul de ramificație?
Unghiul de ramificație este important pentru a vedea dacă în timp o ramură se va rupe ușor prin îndoire, mai ales sub greutatea fructelor produse, dar și în caz de polei sau căderea zăpezii. Un unghi mai mare are avantajul de a asigura o sudură mai rezistentă la ax (trunchi).

Riscul de rupere este redus în comparație cu un unghi mai mic. Ca o regulă foarte importantă la tăiere, se vor păstra doar ramurile cu unghi mai mare de 45o (așadar, cele considerate a avea o structură slabă se suprimă).

Cum se realizează tăierea de rodire și de ce este importantă?
Pentru ca o ramură să rodească, va fi necesar să realizăm tăieri la lăstarii anuali, în același timp asigurându-ne de o distanță convenabilă între aceștia. De asemenea, vom ține cont și că ramurile cele mai roditoare nu vor fi nici acelea aflate spre baza ramurilor principale, nici cele dinspre vârful acestora.
Tăierea de rodire se face prin scurtarea lăstarilor anuali la 2-3 muguri verzi (numiți și ochi, deoarece nu sunt muguri formați complet), mai ales la ramurile vegetative de 1 an, la care scurtarea se va face cât mai mult, în funcție de cât de subțiri sunt. Practic, la ramurile cu grosime sub 4 mm, tăierea se va face menținând maxim 2 muguri verzi. La cele cu grosime de 4-5 mm, se vor lăsa maxim 4 muguri verzi, iar la cele de 6-7 mm, se lasă până la 5 muguri verzi. Dacă sunt mai groase de atât, se vor tăia de la unghiul de ramificație. Acest exemplu este unul clasic la măr și păr.

Greșeli frecvente la tăierea pomilor

  1. Se taie doar ramurile uscate și eventual se răresc cele prea dese, fără a se întineri cele de schelet (care formează scheletul coroanei).
  2. Nu se ține cont la tăiere de prezența mugurilor de rod sau a celor verzi (cei de pe lăstari). Se vor tăia astfel în mod greșit ramuri anuale de diferite dimensiuni, inclusiv cele mijlocii și lungi (de exemplu, la măr și păr, pe acestea, mugurii au poziție terminală).
  3. Se vor realiza tăieri ce nu țin cont de prezența mugurilor de rod sau a celor verzi, astfel că rezultă situația opusă, adică un număr foarte mare de fructe (supraîncărcare).
  4. Când se face tăierea la baza unei ramuri, se lasă cep sau se taie inelul de îngroșare. Deoarece inelul conține substanțe de rezervă, prin tăierea acestuia se distrug substanțele ce ajută la cicatrizarea corectă și completă a rănii produse. Dacă se lasă cep, chiar și foarte scurt, acesta se usucă și crește riscul de formare de mici scorburi.
  5. Ramurile groase se taie deseori greșit, producându-se spintecarea axului tulpinii. Pentru a proceda corect, se vor aplica acești pași: (a) se taie mai întâi cu fierăstrăul pe dedesubt, apoi deasupra și puțin mai sus, pentru a se evita spintecarea; (b) cepul rămas se taie ținând cont de inel.
    Ținând cont de aceste informații de bază, ne putem asigura de longevitatea pomilor din propria livadă și ne putem bucura an de an de producții suficient de mari. De asemenea, vom păstra atât un aspect plăcut al pomilor, dar și sănătatea acestora o perioadă mai îndelungată.Bibliografie:
    Mihăescu Grigore (1996) Formarea și întreținerea coroanei la pomi, Editura Ceres, p. 10-11; 67-132.
    Brickwell Christopher, Joyce David (2017) Pruning & Training, Penguin Random House, p. 94-140.
    Gilman Edward (2002) An illustrated guide to pruning, Delmar Thomson Learning, p. 27-40; 55-71.